Ceea ce urmează să citești este un interviu cu președintele REScoop.eu, Dirk Vansintjan, și consiliera pe politici publice, Stavroula Pappa.

Ca reprezentant la Bruxelles al inițiativelor energetice europene conduse de cetățeni, REScoop.eu, alături de Cooperativa de Energie, dorește să asigure faptul că cetățenii UE joacă un rol central în tranziția energetică.

Anul trecut, REScoop au organizat nu mai puțin de 188 de întâlniri cu membri ai Parlamentului European, experți ai Comisiei, reprezentanți ai statelor membre ale UE și ai autorităților de reglementare. Toate aceste discuții au avut un singur scop: promovarea unei tranziții energetice democratice.

Vansintjan are o experiență vastă: belgianul de 64 de ani este unul dintre pionierii energiei regenerabile din Europa. În 1991, alături de câțiva oameni cu aceleași convingeri, a fondat cooperativa energetică Ecopower, care astăzi furnizează electricitate pentru aproximativ 60.000 de gospodării. În 2013, a co-fondat REScoop.eu, federația europeană a cooperativelor energetice cetățenești, unde ocupă încă funcția de președinte. Un susținător convins al modelului cooperativ, el se concentrează acum pe modul în care un sistem energetic organizat colectiv poate genera schimbări sociale profunde.

Pappa, o avocată greacă de 31 de ani, știe că drumul spre acest obiectiv este plin de obstacole, mai ales în sudul și estul Europei. De patru ani, lucrează cu REScoop.eu, oferind consultanță politicienilor și autorităților pentru crearea unor legi și reglementări mai eficiente. Este, de asemenea, voluntară în comunitatea de energie Hyperion din Grecia, care și-a conectat prima centrală solară la rețeaua electrică în această primăvară.

Dna Pappa, cum v-ați simțit când inițiativa Hyperion a fost conectată la rețea pentru prima dată?

Pappa: Eram la o conferință despre energia cetățenească când am primit vestea că, după patru ani de muncă asiduă, în sfârșit producem propria noastră energie. A fost un moment extraordinar, eram extrem de emoționată. Nu m-am așteptat să simt atâta bucurie.

Vansintjan: Mulți dintre colegii mei mai tineri mi-au spus că perspectiva de a produce propria lor energie i-a motivat să se alăture unei comunități energetice.

Pappa: Da, dar și pentru că noi chiar credem în acest concept.

De ce folosiți termenul „comunități energetice” în loc de „cooperative energetice”?

Vansintjan: Multe dintre organizațiile noastre membre nu sunt, tehnic, cooperative, deși funcționează pe principii cooperatiste. Pot fi fundații sau ONG-uri. Când Comisia Europeană ne-a întrebat cum putem atrage mai mulți cetățeni în tranziția energetică, am sugerat să evităm termenul „cooperativă”. Așa a apărut conceptul de „comunitate energetică”.

Ce potențial vedeți pentru energia produsă de cetățeni în Europa?

Pappa: Văd un potențial imens. Un studiu realizat de organizația olandeză de consultanță CE Delft arată că, până în 2050, cel puțin jumătate dintre cetățenii UE ar putea produce propria lor energie verde – acoperind aproximativ 45% din necesarul de electricitate al Uniunii. Pentru asta, va fi nevoie ca oamenii să-și instaleze panouri solare pe acoperișuri, dar și să se implice în comunități energetice care investesc în proiecte de amploare.

Ce pot face comunitățile energetice mai bine decât marile companii private de energie?

Vansintjan: Să ne uităm la criza energetică recentă, care a fost, în esență, o criză a prețurilor la energie. Cooperativa mea, Ecopower, a produs mai multă energie decât au consumat membrii noștri. Totuși, când prețurile la electricitate au explodat am putut oferi electricitate mai ieftină decât toți furnizorii comerciali din Belgia. Lecția este clară: oricine furnizează electricitate ar trebui să o producă.

Au obținut și comunitățile energetice profit în timpul crizei la fel ca marile companii de electricitate?

Vansintjan: Majoritatea comunităților energetice care doar produc energie au câștigat destul de mulți bani. Însă profiturile au fost reinvestite. De exemplu, o cooperativă din Danemarca plănuiește să își modernizeze parcul eolian offshore în următorii ani, iar altele au început să construiască rețele de încălzire.

Este adevărat că, cu cât o comunitate energetică este mai mare, cu atât este mai eficientă?

Vansintjan: Ideea este ca aceste comunități să crească. Nu are sens, la nivel local, să existe 1.000 de comunități cu doar cinci membri fiecare. Cu cât inițiativele sunt mai mari, cu atât devin mai profesioniste – pentru că își pot permite angajați și nu depind doar de voluntari. De asemenea, comunitățile mai mari pot realiza proiecte de anvergură. Cel mai important, însă, este ca toți cetățenii să aibă acces la astfel de comunități. Pachetul legislativ „Energie curată pentru toți europenii” din 2019 (prescurtat CEP) a fost un pas important în această direcție.

Cum anume?

Pappa: Pentru că acest pachet legislativ le oferă acum tuturor cetățenilor UE dreptul de a înființa o comunitate energetică, de a produce energie și de a participa pe piața de energie. De asemenea, obligă statele membre să adopte reglementările și legislația necesare pentru a sprijini acest proces.

Cum este implementat pachetul legislativ CEP? De exemplu, prevederile privind „energy sharing” – adică distribuirea energiei în cadrul unei comunități prin rețeaua electrică – nu sunt încă aplicate în Germania.

Pappa: Este adevărat că țări precum Spania, Franța și Grecia sunt mai avansate în acest sens. Germania a transpus unele dintre cerințele CEP în legislația națională. În general, Comisia Europeană așteaptă până la expirarea termenului limită și apoi verifică dacă statele membre și-au îndeplinit obligațiile. Dacă ajunge la concluzia că acest lucru nu s-a întâmplat, poate iniția proceduri de infringement.

Vansintjan: Politicienii din statele membre dau adesea vina pe Bruxelles pentru lucruri de care, de fapt, sunt și ei responsabili, deoarece au fost implicați direct în procesul legislativ. Dar e mai ușor să le spună alegătorilor că tot ce nu le place vine de la Bruxelles.

Datorită muncii voastre, aveți o perspectivă bună asupra mecanismelor interne ale UE. Mai există alte clișee sau stereotipuri pe care le considerați neadevărate?

Pappa: Nu este chiar un stereotip, dar am impresia că mulți oameni nu realizează cât de mult sunt influențați la nivel național de legislația UE. Când apar probleme, se adresează ministerelor naționale, dar multe schimbări vin, de fapt, din directive și reglementări europene revizuite. De aceea, este important ca REScoop.eu să aibă un cuvânt de spus în procesul legislativ european. Când legile adoptate la Bruxelles sunt bune, este mai ușor ca statele membre să dezvolte reglementări benefice.

Ce așteptări aveți de la UE după alegerile pentru noul Parlament, în ceea ce privește protecția climei și tranziția energetică?

Pappa: Sperăm ca politica climatică și tranziția energetică descentralizată și democratică să rămână o prioritate – și ca toate reglementările din Pactul Verde European și pachetul „Fit for 55” să fie implementate. Totuși, prognoza este că Parlamentul și Comisia vor deveni mai conservatoare, iar extrema dreaptă va câștiga mai multe locuri. Asta ar putea duce la o orientare mai mare către industrializare și piața liberă, în detrimentul intereselor cetățenilor.

Folosesc actorii populiști de dreapta sau extremă dreaptă conceptul de comunități energetice în scopuri proprii? Astfel de strategii sunt deja utilizate în domeniul protecției mediului și conservării naturii.

Pappa: Nu cunosc exemple specifice de acest gen. Însă o problemă reală este ceea ce numim „capturare corporativă” – adică atunci când companiile exploatează un concept, în acest caz comunitățile energetice, în beneficiul propriu. Vedem cum anumiți actori privați profită de stimulentele financiare sau de accesul prioritar la rețea, deși nu sunt comunități energetice conduse de cetățeni și nu respectă aceleași principii democratice. În Grecia, de exemplu, există un furnizor de electricitate care pretinde că a înființat prima comunitate energetică a țării. În realitate, este doar o companie care oferă servicii clienților care își produc propria energie. Situații similare apar și în alte țări, precum Portugalia și Ungaria. Aceasta este o problemă majoră, deoarece subminează încrederea oamenilor în concept.

Cum poate fi prevenită această situație?

Pappa: În primul rând, prin definirea mai strictă, la nivel național, a ceea ce înseamnă o comunitate energetică – de exemplu, prin impunerea unui procent minim de persoane fizice implicate. Este posibil ca și legislația UE să trebuiască ajustată. Trebuie să fie clar că scopul comunităților energetice este să ofere cetățenilor același acces la piață pe care companiile îl au de mult timp. Noi și membrii noștri discutăm în prezent despre modalități prin care putem aduce această problemă în atenția UE.

Sunteți în contact cu mulți jucători din piața energiei electrice. Mai există opoziția tradițională între inițiativele cetățenești și marile corporații?

Vansintjan: Da, într-o anumită măsură, opoziția încă există. Odată cu introducerea CEP, cetățenii nu mai sunt văzuți doar ca simpli consumatori, ci și ca actori ai tranziției energetice. Companiile de energie percep asta ca pe o amenințare și încearcă să îi prezinte pe acești cetățeni ca fiind niște privilegiați, niște „pirați” ai sistemului, oameni bogați care cer tratament special și vor să se deconecteze de la rețea doar pentru că își permit. De aceea, este esențial să arătăm că toată lumea poate participa la tranziția energetică și să demonstrăm că ne preocupă și combaterea sărăciei energetice.

Aveți exemple concrete?

Vansintjan: Contribuția medie a membrilor cooperativei noastre, Ecopower, este de 1.000 de euro – dar 75% dintre membri au investit doar 250 de euro. Iar dacă cineva nu își permite să plătească cei 250 de euro dintr-o singură dată, poate achita în rate lunare, direct pe factura de electricitate. Astfel, și persoanele cu venituri mai mici pot participa.

Ce fac concret comunitățile pentru a combate sărăcia energetică?

Pappa: În Franța, de exemplu, mai multe comunități energetice au creat un fond comun pentru a sprijini persoanele afectate de sărăcia energetică. În Grecia, comunitatea noastră energetică Hyperion, din Atena, oferă gratuit o parte din energia produsă gospodăriilor aflate în dificultate. Acest lucru este permis și de legislația greacă. Totuși, comunitățile energetice nu sunt o soluție universală pentru sărăcia energetică! Este o problemă structurală care trebuie abordată de UE și de guvernele statelor membre – dar cu siguranță nu prin subvenționarea sistemelor de încălzire pe gaz sau petrol pentru gospodăriile vulnerabile.

Până acum, cooperativele și comunitățile energetice au fost cele mai active în Europa de Vest. Cum speră REScoop.eu să consolideze acest concept în Europa de Est și de Sud?

Vansintjan: Organizăm anual un Forum European al Comunităților Energetice în aceste regiuni. În 2024 a avut loc la Praga, iar în 2023 am fost la Atena. Forumul reunește oameni care fac deja parte dintr-o comunitate energetică sau care se gândesc să inițieze un astfel de proiect – iar noi sperăm că evenimentul le oferă motivația necesară pentru a merge mai departe.

Pappa: Ne implicăm activ în susținerea inițiativelor din aceste regiuni, împărtășindu-le din experiența și cunoștințele noastre. Unul dintre obiectivele noastre principale este să sprijinim dezvoltarea comunităților energetice în țările care sunt încă în urmă la acest capitol.

Pappa și Vansintjan

Ce anume lipsește cel mai des în aceste țări?

Pappa: De multe ori, problema este legislația. Unele țări au copiat pur și simplu legislația UE fără să o adapteze la propriul sistem juridic. În plus, este un concept relativ nou, așa că există  multă lipsă de încredere.

Vansintjan: Un alt aspect este trecutul comunist al unor țări, ceea ce face ca oamenii să fie reticenți față de concepte care par să implice un fel de colectivism. În multe locuri, balanța înclină încă puternic spre individualism, iar pentru ca lucrurile să se echilibreze, va mai fi nevoie de timp.

REScoop.eu oferă și sprijin financiar pentru noile inițiative?

Vansintjan: Am fondat o societate cooperativă europeană, REScoop MECISE, care va finanța proiecte individuale ale comunităților energetice. Obiectivul principal este să creăm un fond rotativ: odată ce ratele și dobânzile sunt rambursate, fondul va putea oferi în continuare capital de pornire pentru alte inițiative. De îndată ce o comunitate instalează primele turbine eoliene sau panouri solare, devine mult mai ușor să atragă noi membri.

Pappa: Desigur, există și posibilitatea de a accesa finanțări din proiecte europene. Noi oferim consultanță inițiativelor, ajutându-le să înțeleagă cum pot obține aceste fonduri și ce condiții trebuie să îndeplinească.

Domnule Vansintjan, în primăvara acestui an, REScoop.eu a redactat o „Cartă Cooperativă” în colaborare cu Comunitatea Europeană a Cooperativelor de Consumatori (Euro Coop). În acest document, pledați pentru o tranziție către o societate mai cooperativă și îndemnați cooperativele de consumatori și cele de locuințe să se implice mai activ în tranziția energetică. Ce v-a motivat să publicați această cartă?

Vansintjan: Facem acest apel la schimbare pentru că este evident că ne confruntăm cu o policriză. Ar trebui să fie clar pentru toată lumea că atât capitalismul, neoliberalismul, cât și comunismul de stat duc la aceleași rezultate: criza climatică și diferență socială. Trebuie, într-un final, să ne modelăm economia și societatea astfel încât să respecte limitele ecosistemelor noastre, fără a le deteriora. A sosit momentul pentru o economie cooperativă și o societate bazată pe cooperare. Avem nevoie de colaborare, nu de competiție.

Dacă abordăm greșit tranziția energetică, vom vedea revolte precum cele din Franța, cu protestele gilets jaunes („vestele galbene”). Iar dacă infrastructura din zonele rurale continuă să se degradeze, locuitorii de acolo se vor revolta. Până acum, o mare parte din banii cheltuiți pe energie au ieșit din economiile locale și au ajuns la regimuri precum cele din Rusia și Azerbaidjan – ceea ce, cu siguranță, nu vrem să sprijinim. Trebuie să ne asigurăm că energia este produsă de comunitățile locale și că beneficiile economice rămân tot la ele. Astfel, oamenii își pot investi banii în ceea ce au cu adevărat nevoie. În Marea Britanie, de exemplu, există o fundație care ajută cetățenii să preia pub-urile și magazinele locale și să le transforme în cooperative. Inițiative de acest fel aduc oamenii împreună și îi mențin uniți. O tranziție energetică bazată pe democrația energetică poate contribui la salvarea democrației în ansamblu.

Cum poate fi comunicat cel mai bine acest mesaj?

Vansintjan: Începând de la nivel local. Dacă le arăți primarilor cât de mulți bani ies din buzunarele cetățenilor și din economia locală pentru a plăti energia și că există o modalitate de a păstra jumătate din acești bani în comunitate, atunci îi vei convinge – indiferent de orientarea lor politică. De aceea, uneori, în loc să vorbim despre criza climatică, trebuie să vorbim despre economia locală: despre revitalizarea zonelor rurale, despre echilibrul dintre rural și urban, dintre generația de azi și cele viitoare, dintre Nord și Sud. Oamenii din comunități trebuie să fie cei care beneficiază – iar energia joacă un rol esențial în acest proces.

Pappa: De asemenea, trebuie să transmitem și entuziasmul nostru. Acum doi ani, părinții mei nu știau nimic despre comunitățile energetice sau despre energie în general. Acum sunt membri ai Hyperion și îmi trimit constant articole despre energia comunitară pe care le găsesc online. Asta arată că astfel de inițiative pot schimba mentalități și comportamente. Și exact asta avem nevoie pentru ca tranziția energetică să reușească.

Interviul original a fost publicat în Energiewende-Magazin și poate fi citit aici.