În cadrul ultimului atelier, Gisjbert Huijink a discutat cu membrii Cooperativei de Energie despre provocările și oportunitățile crizei din 2008, dar și despre cele din prezent, în contextul crizei generate de pandemia Covid-19.
Am aflat că Som Energia a fost înființată în 2010 și, în câțiva ani, a devenit cea mai mare cooperativă de energie din surse regenerabile din Spania, cu peste 65.000 de membri, peste 113.000 de contracte de furnizare și o producție anuală de aprox. 17 GWh de energie electrică regenerabilă.
Asemănător Cooperativei de Energie, Som Energia a pornit cu doar 8 membri fondatori și și-a propus să ajungă la 350 de membri în primele luni, dar a reușit să ajungă chiar la 1.000 de membri în primul an. Toate astea pe fondul crizei economice și al nemulțumirii spaniolilor față de modul în care marile firme de energie îi tratau și de lipsa totală de transparență prin care deciziile erau luate. Modelul Som Energia propunea exact opusul: un model de conducere democratic, transparent și participativ, în care membri sunt simultan “acționari” și clienți ai cooperativei.
Som Energia a dezvoltat partea business-ului care se ocupa de producția de energie verde prin achiziția unor proiecte de mici dimensiuni — 10–20 KW/h — într-o perioadă în care băncile nu ofereau niciun fel de credit, așa că pentru finanțarea proiectelor au apelat la membrii cooperativei. Dobânzile oferite investitorilor în energie verde erau mai bune decât cele ale băncilor, iar faptul că banii lor mergeau exact în producția de energie verde și susținerea unui proiect de energie verde, a diferențiat modelul cooperatist de alte tipuri de investiții, făcându-l extrem de atractiv.
Pe măsură ce oamenii intrau în cooperativă, ei începeau înțeleagă mult mai bine cum funcționează piața de energie, dar mai ales cât de mult bine face mediului înconjurător să-ți pui banii “la treabă” pentru „proiecte verzi”, în care aveau un cuvânt de spus. Astfel cooperativa Som Energia a crescut treptat. Atunci când subiectul energiei apărea în conversațiile comune, membrii cooperatori erau mândri să spună că ei au făcut ceva în direcția tranziției energetice: au devenit membri într-o cooperativă de energie unde au putere decizională și că au investit în energie verde.
Gisjbert Huijink a spus că momentul crizei din 2008–2013 a fost momentul ideal pentru reflecție și pentru un moment de “stop-joc”, în care oamenii au început să se gândească la cum își trăiseră viața de zi după zi, cu cine colaboraseră și care erau de fapt valorile adevărate în care credeau. “Vrem să lucrăm cu aceeași bancă care nu ne-a oferit niciun sprijin până acum? Cu același colos energetic care se gândește mai întâi la profitul său și abia apoi la binele planetei?” ”Do we want to go back or set-up something different?” Iar acest ”different” a ajuns să fie cea mai mare cooperativă de energie din Spania și un model pe care noi îl urmăm la Cooperativa de Energie.
În prezent, criza pe care o traversăm prezintă și oportunități pentru o cooperativă în plină dezvoltare. Pe piață există la vânzare proiecte de energie regenerabilă, pe care Cooperativa de Energie le poate achiziționa prin contribuția — investiția — membrilor cooperatori, la dobânzi atractive. În același timp, suntem conștienți și de riscurile economice ale unui astfel de demers, riscuri inerente unei perioade tulburi. Ce știm sigur este că nu există alternativă la investițiile în energie verde. Acestea sunt viitorul pieței de energie și în România.
În încheierea atelierului, Gisjbert Huijink a spus că nu putem spune că știm foarte multe despre criza din prezent. Putem doar să analizăm datele pe care le avem în prezent și să ne pregătim pentru toate scenariile posibile. Ce nu știm cu adevărat este magnitudinea schimbărilor sociale care vor apărea după ce această criză va trece sau dacă acestea vor apărea și ne vom întoarce la același stil de viață și de consum.
Tot ce știm — a afirmat Gisjbert Huijink — este că după ce va trece, criza climatică va rămâne în continuare o amenințare care nu va putea fi rezolvată printr-o izolare a populației, indiferent că va fi câteva luni sau pe câțiva ani:
” I am not afraid that I will get ill. What am I afraid of? Of everything that this Coronavirus can change. I am afraid that the civilization that I know turns out to be a house of cards. That all will be wiped out. But I am also afraid of the contrary: that once the fear is gone, everything has stayed the same. ”
